Pușca și cureaua lată.
1.
Când eram tânăr fecior
Eram fala munților
Umblam ziua la vânat
Prin codru verde de brad.
Refren:
Pușca și cureaua lată
Ce bărbat eram odată
La vânat prin munți și văi
Cu ortacii mei.
2.
Porneam cu roua-n picioare
Pe urmă de căprioare
Ne opream în poienița
Beam apă din fântânița.
3.
De-o fost vară, de-o fost toamnă
Luam mistreții la goană
Cu cetina verde-n clop
Și nu oboseam deloc.
4.
Iute vremea mi-o trecut
Și uite că-am îmbătrânit
Să mai merg, putere nu-i
Să-i iau urma cerbului.
5.
Când a ninge și-a îngheța
N-o să-mi mai vedeți urma
Mi-oi trimite numai doru’
Ca să-mi găsească izvoru’
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri nostalgice ale tinereții, când protagonistul era un vânător priceput și plin de viață. Acum, la bătrânețe, își amintește cu dor de acele vremuri și de puterea pe care o avea.