Gânduri măcinate,
de zilele fără adăpost,
ale privirilor de plumb,
înghețate de cerul cenușiu și greu,
al întrebărilor,
duse de alaiurile funerare ale clipelor,
către propriile cimitire de vise,
ale eternității clipelor,
nimănui,
spulberate de lacrimile de vânt,
ale timpului neiertător,
cu propriul său sine,
care realizăm,
într-un târziu,
că suntem chiar noi,
cei care trecem neîncetat,
pe zebra durerilor acestei lumi,
a depresiilor absurdului carismatic.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare profundă de melancolie și depresie, accentuând trecerea timpului și pierderea speranțelor. Metafora "zebra durerilor" sugerează o viață marcată de suferință și absurd.