Te ador uitând de mine,
Atât de pierdut,
În orizontul sufletului tău,
Încât până și pașii Timpului,
Și-au pierdut urma.
Atunci m-am regăsit,
În șoaptele surde ale gândului,
De a te privi,
Pe cerul inimii mele,
Cum răsari,
Luminând paradisul iubirii,
Cu o nouă zi a Destinului,
Nostru.
Te ador cum numai zeii,
Pot înțelege sufletul unei iubiri,
Desprinsă din grațiile eternității,
Privirii tale,
De dincolo de absolutul,
Oricărei perfecțiuni.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o adorație profundă și necondiționată față de persoana iubită, depășind limitele timpului și ale perfecțiunii. Iubirea este văzută ca un destin luminos și etern.
