Țărmuri de Remușcări,
întorc mereu și celălalt obraz,
Valurilor Amintirii,
care le pălmuiesc,
cu râvna pe care doar Oceanul,
Sentimentelor poate să o facă,
cu tălpile Viselor însângerate,
de la cioburile tăioase ale Clepsidrelor,
sparte de Moartea nemulțumită,
de Iubirea,
ce era cât pe ce să îi răpească,
O Eternitate de Clipă,
în care întâmplător,
ne aflam noi doi.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de regret și pierdere într-o relație trecută. Metaforele puternice evocă durerea și amintirile care încă bântuie, sugerând că timpul nu a vindecat complet rănile.