Noroi de sentimente se răsfiră,
sub roţile greoaie ale Timpului,
ce ne învârte viaţa,
în caruselul suferinţelor,
până ce ameţeşte de totului,
în braţele morţii.
Altare fără credinţe,
stau agăţate în chingile Destinelor,
sfâşiate obeliscuri ale amorului carnal,
vândut pe taraba cererii şi ofertei,
cu reduceri,
mai ales de sărbătorile religioase ale sfinţilor,
ce au ales să se prostitueze în icoanele,
unei societăţi a sclavagismului modern.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în care sentimentele sunt călcate în picioare, iar valorile spirituale sunt înlocuite cu un sistem de oferte și cereri, sugerând o formă modernă de sclavie în care oamenii se prostituează în fața icoanelor societății.