Priviri mototolite,
zac prin coșurile de gunoi,
ale Timpului,
care le-a aruncat,
plin de emfază,
considerând că nu-i sunt de folos,
pe străzile pline de Clipe,
îmbrăcate după ultima modă,
a Indiferenței, Apatiei și Blazării,
unde se poartă,
dar Zâmbete amare,
și Lacrimi ce-și șterg pe ascuns,
Ridurile Viselor,
prin care nici unul dintre noi,
nu ne-am aflat vreodată,
împreună,
Iubire.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume dominată de indiferență și apatie, unde visele sunt aruncate și timpul își lasă amprenta. Vorbește despre deziluzia și singurătatea resimțite într-o astfel de lume, unde chiar și iubirea pare inaccesibilă.