Palme de nori,
plesnesc seninul Cerului,
unui Adevăr,
la care ne-am închinat.
Simțămintele,
printre atâtea furtuni de Gânduri,
ce-au început într-un final,
să plouă,
cu Regrete și Împotriviri,
peste Lacrimile descompuse,
ale Cuvintelor,
ce nu mai aveau nimic de spus,
atunci când ni le adresa Destinul,
care n-a crezut niciodată în noi,
fără să știm vreodată de ce?
am căzut atât de adânc,
în uitarea de noi înșine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și împotrivire față de un destin care nu a crezut în potențialul eului. Versurile descriu o cădere adâncă în uitare de sine, marcată de cuvinte nerostite și lacrimi.