Versuri corectate și adnotate
Și eu am umblat odată cu o amintireîn mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.(Îmi alunecase odată – și se rostogolise de-a durape jos. Am șters-o frumos, cu mâneca hainei,nu mi-a fost frică. Amintirile mele sunt mingi –nu se sparg niciodată. Numai că dacă-mi scapă,din mâini, se pot rostogoli foarte departe –și mi-e lene să mai … Citește mai mult
De îndată ce uiți de tine,Dumnezeu își amintește de tine.”Iubirea a spus – Libertatea”
Uitare de sine în de sine uitaremângâiere atingând mângâieri…Înlăuntrul tău, se pare,e un miez continuu de plăceri;mângâindu-te singur pe tine,în tine însuți mereu prins de dor.Ai inventat iubirea de sineNarcis prin ea este nemuritor.
Închide ochii și pierde-te-n întuneric,sub frunzișul roșu al pleoapelor.Scufundă-te-n aceste vârtejuride sunet ce zumzăie și cad,și răsună acolo, în depărtare,până-n străfundul timpanului,ca o cascadă asurzitoare.Scufundă-ți ființa-n întuneric,îneacă-ți pielea,adânc, în măruntaiele tale;ce te uimesc și-ți orbescosul, o scânteie palidă,iar între abisuri și golfuri tenebroasedeschide-ți penajul albastru spre focul rătăcitor.În astă umbră fluidă a visuluiți se umezește … Citește mai mult
Palme de nori,plesnesc seninul Cerului,unui Adevăr,la care ne-am închinat.Simțămintele,printre atâtea furtuni de Gânduri,ce-au început într-un final,să plouă,cu Regrete și Împotriviri,peste Lacrimile descompuse,ale Cuvintelor,ce nu mai aveau nimic de spus,atunci când ni le adresa Destinul,care n-a crezut niciodată în noi,fără să știm vreodată de ce?am căzut atât de adânc,în uitarea de noi înșine.