Riduri prăpăstioase de cuvinte,
ne poartă prin canioane adânci,
de înțelesuri,
ce vor să spargă în zadar,
porțile trecutului,
care ne țin ascunse,
secretele iubirii,
ce este astfel șantajată,
să nu ne mai acorde,
vreodată,
șansa de a o regăsi,
pe străzile fără adrese,
ale viselor,
ce ni se pierd disperate,
pe sub arcadele întunecate,
ale non-sensurilor existenței,
în spatele cărora,
se află domeniile morții.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de pierdere și disperare, reflectând asupra trecutului și a iubirii pierdute. Versurile sugerează o căutare fără sfârșit a sensului vieții, umbrită de inevitabilitatea morții și de nonsensul existenței.