Pași de Vânt,
ne spulberă Inimile Cuvintelor,
spre Nicăieri,
antrenând odată cu ei,
Lacrimile epavei unei Fericiri,
care-și amintește,
de nesfârșitul Oceanului unei Iubiri,
pe care ne doream undeva-cândva,
să ne rătăcim Visele,
ale căror plete de Dorințe,
erau duse pe valurile unui Adevăr,
despre care nici unul dintre noi,
nu știam pe atunci,
că ne va alunga,
atât de departe de noi înșine,
încât nu va mai rămâne nimic,
din toată Lumea pe care ne-o clădisem,
Clipă cu Clipă,
fiindcă aceasta se afla,
pe Soclul Morții,
oricât de mult,
vroiam să negăm acest fapt,
el era, totuși, Adevărat.
Sensul versurilor
Piesa descrie deziluzia și pierderea unei iubiri care s-a dovedit a fi construită pe o fundație nesigură, metaforic reprezentată de "soclul morții". Vorbește despre cum iluziile și dorințele sunt spulberate de realitate, lăsând în urmă doar tristețe și amintirea unei fericiri trecute.