Sorin Cerin – Ochii Tăi

Ce poate fi mai frumos
Decât să privesc răsăritul din ochii tăi,
Atunci când astrul dorinței tale
Răsare peste valurile întâmplării
De a ne fi găsit,
Cu toate că și acestea se sparg
De stâncile Destinului nostru,
Lăsând ca spuma viitorului să se retragă
Înapoi, în marea privirii tale.
De aceea îți spun cât de mult te pot iubi,
Chiar și atunci când oceanul din noi vuiește,
Fremătând în iarna unor certuri,
Pe care nu le vrem nici unul dintre noi, amintiri.
Mi-aș dori ca întreaga veșnicie
Să rămână pentru totdeauna
În adâncurile a ceea ce simțim acum,
Să naufragiem mereu,
Pe valurile oceanului iubirii,
Din ochii tăi minunați,
De care nu aș putea să mă despart,
Nici măcar atunci când
Toate oceanele de lacrimi ar seca,
Iar noi am naviga doar în amintire,
Pe căile unui Destin al morții,
Ascuns în catedrala vieții noastre,
În care să mă mântuiesc prin tine,
Pe fața împietrită a căruia aș îngenunchea,
Rugându-mă la icoana sufletului tău
Unde ar bate inimile clopotelor suferinței din noi,
În tăcerea lor adâncă și surdă,
De durere metalică a Vieții,
Ce pare a nu simți nimic,
Căreia să ne rugăm la îngerii amintirilor noastre,
Să ne ierte, fiindcă nu e vina nimănui,
Pentru care am ajuns la țărmul ochilor tăi,
Udat de câte o lacrimă trecătoare,
Asemeni unei ploi de vară,
A necuvintelor din noi,
Atunci când ne aflam în parcul împlinirii,
Unde ne sărutam, fără să acceptăm vreodată
Existența morții,
Chiar și atunci când te țineam de mână,
În cimitirul cuvintelor sacre,
Unde vroiam să știu, dacă-ți mai amintești,
Că va trebui într-o zi să mor,
Și am întrebat
Unul dintre muncitorii Destinului:
„Unde aș putea muri? „
Mi-a răspuns: „Puțin mai încolo, chiar în față”.
Știam că nu se moare niciodată în spate,
Și mai ales la spatele Timpului,
Doar înaintea sa!
M-ai urmat în locul acela rece al morții.
Am simțit sărutul tău mai plin de viață ca niciodată,
Știind că doar tu poți fi reînvierea sufletului meu
Atât de pierdut în oceanul etern al ochilor tăi.
De aceea te voi căuta etern în mine,
Navigând pe fiecare privire ce ne va cădea,
Asemenea fulgilor de nea din zăpada amintirilor,
Pentru a-ți spune, etern, că te iubesc, infinit.