Poduri de cuvinte,
ni se întind lănguros,
peste pleoapele înțelesurilor,
ce trebuie să le traversăm,
pentru a ajunge,
într-un loc îndepărtat și întunecos,
atât de dureros,
din noi înșine,
unde ne ascundem de ochii Lumii,
acestei deșertăciuni,
străinul propriului nostru subconștient,
pe care nici măcar nu l-am cunoscut,
vreodată,
cu adevărat,
și nici măcar,
nu știm de ce o facem,
de fiecare dată,
atunci când vrem să fugim,
de propriul destin.
Sensul versurilor
Piesa explorează tendința umană de a fugi de propriile probleme și de a se ascunde în subconștient. Vorbește despre necunoscutul din interiorul nostru și despre dificultatea de a ne confrunta cu destinul.