E atâta Armonie și Culoare,
în Paradisul întreținut,
cu Sudoarea și Disperarea Infernului,
încât ai crede că Echilibrul,
este o Lacrimă,
care se prelinge pe buzele reci ale Cuvintelor,
pătrunse de Frigul asurzitor,
al Universului unei Priviri,
ce-abia așteaptă să se încălzească,
dacă nu ai ști,
că toate acestea au un Preț,
indiferent cât de mic sau de mare,
că nimic din tot ce este cernut,
de Iluziile Vieții și Morții,
nu poate fi luat gratuit,
de pe rafturile Târgurilor,
Durerii sau Fericirii,
fără a fi taxat cum se cuvine,
de Non-Sensurile Existenței,
pentru care orice există,
de la Ființă la Neființă,
este un produs fără Suflet,
ce trebuie vămuit ca atare,
și abia apoi poate fi livrat,
Viselor sau Speranțelor deșarte,
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că nimic nu este gratuit în viață, totul având un preț, fie el mic sau mare. Viața și moartea sunt văzute ca iluzii, iar existența este un produs fără suflet, taxat pentru a fi livrat viselor deșarte.