Gârbovit,
de greutatea Orizontului de Plumb,
al Inimii,
zbor spre Depărtările Deșertăciunii,
pe a cărei Aripi de Durere,
Absurdul își duce mai departe,
Moartea.
Lanțuri,
de Speranțe mereu neîmplinite,
ne leagă de Zilele fără adăpost,
ale Disperării,
ce ne sunt trase de către Destin,
în groapa adâncă a Incertitudinii,
cu care ne spălăm Zorii triști și palizi,
ai Viitorului.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de disperare și incertitudine față de viitor. Protagonistul se simte legat de speranțe neîmplinite și tras în jos de un destin implacabil, într-o lume lipsită de adăpost și plină de incertitudine.