Ziduri străpunse,
de inimile de ceară,
ale pașilor care se topesc,
pe străzile ploilor de cuvinte,
ale furtunilor pierdute,
în sângele răsăriturilor,
tot mai grele,
și impracticabile,
de roțile anotimpurilor fericirii,
care au înțepenit,
pe podurile zilelor fără adăpost,
ale destinelor noastre,
ruinate în noi înșine,
Iubire,
încotro să mergem?,
dacă ne-am pierdut,
atât de mult,
de tine?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și dezorientare. Vorbitorul se simte ruinat în interior și se întreabă încotro să se îndrepte, simțind că s-a îndepărtat prea mult de iubire și fericire.