Inimile de cer,
ale sentimentelor,
au început să se prăbușească,
peste promisiunile zorilor,
ce ne apasă,
cu respirația singurătății.
Pașii zilelor noastre fără adăpost,
ce ni se adâncesc,
în umbrele viselor,
fiind tot,
ce ar mai fi rămas din noi, iubire,
și mai poate să te aștepte,
în gara ruinată a speranțelor,
al cărei nume,
cred că l-am uitat cu toții,
fiindcă în dreptul ei,
pare să nu mai fi oprit,
nici un tren al clipelor tale,
de mai bine de o eternitate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și singurătate, reflectând asupra viselor pierdute și a speranțelor ruinate. Vorbește despre o iubire care încă așteaptă într-un loc uitat, dar pare că timpul nu mai are nicio valoare.
