Câte zile să fi numărat,
Existența iluziei amintirii tale,
încât și-a făurit,
Coroana de stele căzătoare,
pe care s-au născut,
Clipele iluziilor morții,
din răsăritul destinului nostru,
pe care nu putem să-l părăsim,
niciodată,
dincolo de noi înșine,
unde am fi întâlnit iubirea,
înveșmântată în iluzia fericirii,
pe care am fi spălat-o,
cu moartea din noi,
dăruind-i viață veșnică.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura iluzorie a amintirilor și modul în care acestea ne influențează percepția asupra destinului și a iubirii. Vorbește despre ciclul viață-moarte și despre cum iluziile pot fi atât o sursă de fericire, cât și de suferință.