Sorin Cerin – Fum de Țigară

Prin fum de țigară,
Se pierde părul tău în inima mea,
Răsfirându-se la fiecare bătaie de Destin.
Prin mine se descarcă,
Întreaga durere și mirare a lumii,
Știindu-te din nou singură,
În imensitatea din tine,
Prin care te pierzi atât de departe.
Atunci vreau să te întreb?
Unde am uitat strada noastră,
La care colț de moarte părăsit de noi?
Ai putea să știi?
De ce ești mai frumoasă atunci când plângi?
Sau de ce ești o lacrimă,
Atunci când vorbești în mine?
Sau poate nu vrei să știi,
Fiindcă preferi să te scurgi,
Pe obrazul Timpului,
Atât de pierdut din noi,
Care însoțește Moartea?
Îmi e dor de tine mai azi,
Mai acum,
Mai ca niciodată,
Mai ca mereu și întotdeauna,
Dar aș vrea să aflu unde?
Aici atât de departe,
În imensitatea pierdută în haosul din mine?
Poate mult mai departe,
Decât sunt eu în Singurătatea ta?
Atunci când e spartă de răceala unei Lacrimi,
Ce se vrea Destin.
Dar vai,
Se prelinge pe obrazul acelui Timp,
Cu nume de despărțire.
Ce vreau să-l alung,
Fiindcă nu cred în Moartea care ne desparte,
Decât în Tine și atât.
De aceea aș vrea să pot fuma din nou,
Pentru a privi cum părul tău,
S-ar pierde în inima mea,
Răsfirându-se la fiecare bătaie de Destin,
Prin fum de țigară.