De ce ai rupt Zorii,
de pe Cerul Cuvintelor mele, Iubire,
ca mai apoi să-i mototolești,
până când nici o Amintire,
să nu-i mai poată folosi vreodată,
la croitoria de Sentimente,
unde se puteau coase din ei,
atâtea piese de îmbrăcăminte,
pentru Visele ce tremură de frig,
și-și arată goliciunea,
în fața nerasă a Speranțelor,
care văzându-le,
cât sunt de sărăcăcioase,
le ocolesc,
de fiecare dată,
pentru a le lăsa,
cu Dorințele neîmplinite.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă resimțită atunci când visele și speranțele sunt distruse. Metaforele puternice descriu goliciunea și vulnerabilitatea lăsate în urmă, precum și evitarea acestor stări de către speranțe.