Aripi frânte de dorințe,
ni se prăbușesc,
pe orizonturile putrezite ale timpului.
Norii de plumb ai obsesiilor,
ni se scurg prin venele amintirilor,
căzute la tălpile durerii.
Promisiuni zadarnice,
zâmbesc provocator la mesele absurdului,
ademenindu-ne la ruleta propriului destin.
Sfinți mincinoși,
ne învață arta adevărului,
pe străzile fără adresă ale lui Dumnezeu.
Ceruri de lacrimi,
ne inundă ridurile adânci ale cuvintelor,
înecându-ne în vâltoarea înțelesurilor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume a deziluziilor și a promisiunilor deșarte, unde chiar și reperele spirituale sunt corupte. Oamenii sunt prinși într-un ciclu al durerii și al căutării de sens, fiind în cele din urmă copleșiți de realitatea crudă.
