Te rog, Doamne Dumnezeule,
lasă sufletele lacrimilor,
să se scalde în valurile fericirii,
și nu le îneca,
în nodurile gâturilor,
din cuvintele rănite,
ale zilelor de plumb,
care calcă clipele privirilor,
în picioarele pline de noroi ale gândurilor,
tot mai murdare și înecăcioase,
din respirațiile sufocante ale promisiunilor,
pe care ni le adresam,
străzilor fără adresă,
ale unor iubiri,
pe care niciunul dintre noi,
nu am încetat să le căutăm,
până când am găsit în locul lor,
deșertăciunile,
pregătite pentru balul mascat,
al adevărului,
unde ne-am pierdut unul față de altul,
pentru totdeauna.
Sensul versurilor
Piesa descrie o căutare disperată a iubirii, care se termină cu o dezamăgire profundă. Protagonistul se pierde într-un "bal mascat al adevărului", simbolizând o confruntare dureroasă cu realitatea și pierderea conexiunii cu celălalt.
