Aripi rănite de Întrebări,
ne părăsesc Sângele Apusurilor,
triste şi pustii,
ale ţărmurilor de Cuvinte,
pe care ne-au naufragiat,
Zilele fără adăpost,
ale Iubirii.
Nici măcar nu am observat,
cum ne-au alunecat Clipele,
direct în braţele reci ale valurilor,
unui Adevăr al Nimănui,
pe care nici unul dintre noi,
nu puteam să-l înţelegem,
oricât de mult ne striga surd,
din Inima de Vânt,
unica ce ne-a mai rămas,
să ne adie cu acelaşi Absurd,
atât de grijuliu cu Deşertăciunea,
Singurătatea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de deziluzie și singurătate după o iubire pierdută. Vorbitorul reflectă asupra trecerii timpului și a incapacității de a înțelege un adevăr dureros, simțindu-se naufragiat și abandonat.