Nume extins: Fețe existențiale a sinelui osândite juisări.
Strofa 1:
O mulțime de proști adunați laolaltă,
O mulțime de proști care stau și latră,
O mulțime de legume aruncate într-o oală,
O mulțime de legume care îngheață afară.
Strofa 2:
Un depozit de deșeuri genetic greșite,
Un depozit de deșeuri foarte bine privite,
Un depozit de gunoaie politic corecte,
Un depozit de gunoaie ce scule erecte.
Strofa 3:
Un pachet de chibrituri deplin comandate,
Un pachet de chibrituri ce geamuri sparte,
Un pachet de castele din mită clădite,
Un pachet de castele cromatic greșite.
Strofa 4:
O pădure de căpșuni stă întinsă la soare,
O pădure de căpșuni putrezește și moare,
O pădure de scaieți stă ascunsă la umbră,
O pădure de scaieți va rămâne la urmă.
Strofa 5:
Un amestec de concepte teoretic greșite,
Un amestec de concepte ipotetic gândite,
Un amestec de principii social contrariate,
Un amestec de principii ideal formulate.
Strofa 6:
O grămadă de idei adunate-ntr-o carte,
O grămadă de idei aruncate deoparte,
O grămadă de gânduri care le gândesc,
O grămadă de gânduri care mă răscolesc.
Strofa 7:
O viață prea plină de gânduri prea negre,
O viață prea plină de gânduri nocturne,
O viață prea goală de flori colorate,
O viață prea goală de fețe-animate.
Refren:
Da, aceasta este viața mea,
Da, am s-o trăiesc așa cum e ea.
(Nu, n-o vreau cu împrumut pe a ta,
Nu, vreau să trăiesc fericirea și durerea mea.).
Outro:
N-am să renunț niciodată,
Deși trăiesc o viață grea,
La aripile și la norii mei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune pesimistă asupra existenței, criticând superficialitatea și ipocrizia societății. În ciuda greutăților, naratorul își afirmă hotărârea de a-și trăi viața autentic, cu bune și rele.