Plutesc în derivă pe un ocean de vise,
Aici nu trebuie să-mi bat capul pentru fișe.
Mintea furată mi se duce încet în asfințit,
Ca valurile reci care m-au ocrotit.
Vaslele sunt rațiunea, ele mă ghidează,
Iar barca e sufletul, doar ea mă veghează.
Vântu-mi bate pânzele încet,
Clipele se duc, durează doar un moment…
Perplex, tu ocean tainic,
Ma porți spre viitor din trecutul meu amarnic.
Valurile-ți înghit soarele aprig,
Plutesc în noapte pe-o barcă, singuratic…
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și introspecție, în care naratorul se simte pierdut și singur, plutind pe un ocean de vise și amintiri. Barca reprezintă sufletul, iar vâslele rațiunea, sugerând o călătorie interioară spre viitor, lăsând în urmă un trecut amar.