Toată lumea doarme-n noapte
Numai dorul meu nu poate,
Fir-ai blestemat, să fii
Că numai la mine vii,
Și te ții de mine scai,
Zi-mi mai dor, ce gânduri ai!.
De trei ori te-am fugarit
Și-napoi iute-ai venit,
Ți-am dat foc și nu te-ai ars
Mi-ai făcut numa-n necaz,
Te-ai ascuns în sân la mine
Și m-ai mușcat ca și-un câine.
Spune-mi, dor, ce să mă fac
De tine musai să scap,
Îți dau straiul de pe mine
Și te du cu el în lume,
fugi de-aici să nu te văd
Că faci din mine prăpăd,
Mâncare nu-mi trebuiește,
De somn nu-i nicio nădejde.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă lupta cu un dor persistent și chinuitor. Persoana încearcă disperată să scape de acest sentiment, oferindu-i tot ce are, dar dorul se agață de ea, aducând doar suferință și lipsind-o de liniște.