Of, urât și iar urât,
Boală fără crezământ,
Cine știe, oare cine
Cum să fac să scap de tine?!
De urât mă culc devreme,
El e-alăturea și geme,
De urât în zori mă scol,
El s-arată de sub țol.
De urât mă duc în târg,
El se ține de pe gât,
De urât beau vin pelin,
Dar degeaba, nu m-alin.
Și-am zis să mă duc în lume,
El se ține scai de mine,
Dar mai stau și mă gândesc
C-așa-i traiul omenesc:
Cu urâtul ce se ține
De pe tine ca un câine!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul persistent de urât care afectează toate aspectele vieții naratorului. Indiferent de eforturile sale de a scăpa, urâtul îl urmărește constant, sugerând o acceptare resemnată a acestei stări ca parte inerentă a existenței umane.