Frunzuliță de pe ogor,
Greu îi dorul, când îi dor,
Mulțumitu-i cin’ nu-l știe,
Dar nici la mine să nu vie.
Dorule, ce gânduri ai
Că tot la inima-mi stai?
Mi-ai făcut-o ca scrumu’
De nu mai sunt om de-amu’.
Dorule, ce arzi în pară,
Mi-ai dat foc la inimioară?
De mă duc pe la izvoare
Să-mi potolesc setea mare,
Și beau apă din pârâu
Să-mi potolesc dorul greu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și suferință. Persoana se simte copleșită de dor, care îi arde inima și o transformă. Caută alinare în natură, dar dorul persistă.