[Smiley]
Plec de-acasă spre tine
Și tot acasă ajung
Uneori, trec chiar și ani de zile
Trebuia să-mi iau bilet mai demult.
Sunt la mine pe stradă
Sunt la chioșcul din colț
Cred că a dispărut și el deodată
Cu copacii în care făceam porți.
Parte din mine parc-a rămas
Singurul loc unde pare
Că timpul nu s-a luat după ceas
Căutând o minge-n parcare.
[Refren] x2
Mă știe asfaltul, mă știe și blocul
Chiar dacă multe văd că s-au schimbat
Uneori, pe om îl sfințește locul
Când el nu uită de unde a plecat.
[DOC]
Ce mare pare cartieru’ când ești mic
Când scara ține și de cald și de frig
Când ajungeam la geam să cer un covrig
Că doar atâta îmi trebuia să fiu fericit
Curtea școlii era Bernabeu
Pe cimentul de foc pierdeam veri la greu
Dă-mi tricou’ tău, ți-l dau și eu p-al meu
Că așa vedeam că se făcea la „teveu'”.
Trăgeam de fiare, bătătoru’ de covoare
Rupeam țoale, jucam frunza în parcare
Aceleași locuri pe unde acuma merg agale
Se simt la fel, totuși, miroase a schimbare.
Lumea-i mare pe lângă cartier
Sufletu’ nu-l ștergi cu o radieră
Și când al meu e rece ca într-o frapieră
Atunci mă întorc la el.
[Smiley]
[Refren] x2
Mă știe asfaltul, mă știe și blocul
Chiar dacă multe văd că s-au schimbat
Uneori, pe om îl sfințește locul
Când el nu uită de unde a plecat
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de nostalgie și importanța locurilor natale în formarea identității. Artiștii își amintesc cu drag de copilărie și de locurile care i-au marcat, subliniind că, indiferent de schimbările din viață, rădăcinile rămân esențiale.