Viața mea e goală
Ca o sală de curs într-o vacanță de iarnă
Și n-am îndoială, suntem la școală,
Da’ mulți trec prin ea ca trenu’ prin gară
De unde să mai prinzi o idee genială?
Când toți vor doar p***e și vrăjeală
Și ele vor doar vodcă și mangleală
Îmi pare rău, eu am doar Haze în cămară
Și-l ard doar cu o bagaboantă specială,
Care o să mă-nmoaie ca pe ceară
Dacă-mi zâmbești astă-seară, fată, mă simt ca Nicu Gheară
Sau Sișu iară, e Tudor, mamă
Și-l scoate pe Rembrandt din ramă
În locu’ lui pune-un golan cu o armă
Și-o fetiță cu tricolorul năframă
Îți dau iubire, că ăștia te-au lăsat cu inima goală
Nici eu n-am multă, da’ măcar e reală.
Refren (2x) :
Nu-ți fie teamă, chiar pare goală,
Dar, cu talent, e ușor de colorat, ca o coală.
Dă-mi un pix, uite-l cum zboară
Și din cer cade sens și culoare peste lumea lor goală.
Și de-ar fi plină,
Viața mea ar fi goală fără lumină
Spune-mi, mă poți scoate din rutină?
Da’ nu cu vrăjeală de duzină, bârfe de la firmă,
Vreau vorbe din inimă
Toleranța-i minimă
Suntem fiare îmblânzite toți de-o copilă
Am nevoie de răbdare și-o pastilă
Văd societatea, ia o notă ostilă
Și la televizor e-o molimă
Oricum mergea prost de pe vremea când vorbeam latină
Doar că azi mergem în mașină,
Da-i totu’ murdar de zici că-i latrină
Lumea-i goală ca-n anii ’80 o vitrină
Doar mintea ți-e plină de răzbunare și nicio idee senină
Nimic nu-i serios, totu-i satiră și ruina devine rutină.
Refren (2x)
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de goliciune și deziluzie față de lume și societate. Artistul caută sens și culoare într-o lume percepută ca fiind goală și superficială, oferind iubire ca o alternativă la golul interior.