Stau, stau și privesc
Cum trece timpul pe lângă noi
Cum lumea moare și rămânem doar noi doi
Stau, simt că mă doare
Dar stau în picioare,
În jurul meu totul e scrum, fum și doare.
Acum îmi e mai bine
Te văd doar pe tine
Dar stai în întuneric
Ți-e frig și-ncepi să tremuri
Dar ce voi face mâine
Când tu nu vei mai fi
Când voi rămâne singur
Totul va fi scrum.
Și stau, stau și privesc
Cum trece timpul pe lângă noi
Cum lumea moare și rămânem doar noi doi
Stau, simt că mă doare
Dar stau în picioare,
În jurul meu totul e scrum, fum și doare.
Îmi mai aprind o țigară
Mă înec în fumul amar
Te mai privesc o dată
Și apoi dispari
Stau întins pe pat cu privirea-n tavan
Totul devine negru
Totul e bizar.
E ceva ce ne desparte
De lumea de rând
Sunt atât de departe
Sunt pe un alt drum.
O văd cum dispare
Aș vrea s-o ajung
Dar nu am putere
Totul e pierdut.
Și stau, stau și privesc
Cum trece timpul pe lângă noi
Cum lumea moare și rămânem doar noi doi
Stau, simt că mă doare
Dar stau în picioare,
În jurul meu totul e scrum, fum și doare.
Și stau, stau și privesc
Cum trece timpul pe lângă noi
Cum lumea moare și rămânem doar noi doi
Stau, simt că mă doare
Dar stau în picioare,
În jurul meu totul e scrum, fum și doare.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de pierdere și singurătate al naratorului, care se simte izolat de lume și incapabil să schimbe cursul evenimentelor. El contemplă trecerea timpului și inevitabilitatea morții, fiind copleșit de durere și neputință.