M-am gândit să scriu o carte-n 07, am idei
Din ’90 în ’96 adun din stradă chei
Am o lansetă, te prinzi fără să vrei
De la ăia pe care tu-i știi de zmei.
La pușcărie nu e chiar așa cum crezi că e
Tre’ să știi să socotești bine vorbele
Dumnezeu e sus, vede tot, știe
Ce reprezintă fiecare scris de pe hârtie.
Mi-a dat încredere, din suflet fac ceva
Pentru mine, pentru tine, pentru el, pentru ea
Presa e nebună, scrie tot ce vrea
Da, eu sunt Cabron, el e Shobby, trupa mea.
Micuțu’ zice ia-l pe Alex ăsta că e bun
E respectos și talentat, tovarășu’ tău de drum
Sfaturile date din suflet prind curaj
Știi deja care e zdeanta, gioarsa, trucaj.
De acolo de unde vin eu se tăia mai des lumina
Aleargai la picior până ți se tăia benzina
Bagabonți, dube pline de soldați
Alergați pe diferite străzi după inculpați.
Catedrala face bani, producătorii sunt golani
Cântărețu’ e un târtan, se minte pe el chiar și pe fan
Istoria s-ar fi dus pe p*la dacă n-am fi scris
Cu siguranță i-am fi lăsat pe alții fără pix.
Așa că faceți rap pentru public, nu săgeți
Că iau zgarda de la băieți și te fac de regreți
Nu-mi vorbi de șmecherii că le-am văzut, le știu
Sunt original din timp, voi vă bateți pe câte un view.
Fac Rap, d’ăsta românesc de-al meu
Care te-a făcut pe tine să crești mai mult în tupeu
Așa că lasă subiectu’ ăla mai în spate, clar?
Fac un bine-n loc de rău și zic „Doamne iartă-mă iar!”.
Când n-ai ce să mănânci, n-ai bani, zici că faci pârnaie
Libertatea după pârnaie e ca o stradă după ploaie
Unu’ a zis că a pus o vorbă, păi nu-i așa
Puşcăriaşii da, voi mai puțin așa.
Emblema mea nu a pătat niciodată un brand
Sunt la curent cu fiecare vorbă scoasă, ești dement?
Cu fiecare zdreanță falsă, fiecare prost
La fiecare greșeală se plătește contra cost.
Orice fan Codu’ Penal a simțit durerea mea
După gratii, după betoane, după răbdarea de-a răbda
Cabron n-are ce căuta-n decor, așa am zis
E fratele meu mai mic și are mai multe de scris.
Tu scrie-le pe muzică, eu o să scriu pe foi
Istoria pe carte chiar și pentru ăștia noi
Instagram, ăștia, Facebook se duc după război
România înseamnă eu, înseamnă tu, înseamnă noi.
Nu mai minți copiii că ești tare și smardoi
Că te demaschez și o să arăți la fel ca un gunoi
Te pregătim cu grijă ca pe apa din butoi
Fraierii dorm, urmează, frână băi gherțoi!
Sensul versurilor
Piesa este o retrospectivă asupra vieții și experiențelor artistului, de la începuturile sale în stradă până la succesul în muzică. El își exprimă autenticitatea și critică falsitatea din industria muzicală, îndemnând la onestitate și responsabilitate.