Spune-mi vorbe de foc printre suspine de scrum
Haide, spune-mi că noaptea nu se termină acum
Din negură mi-ai fost trimisă,
Tu, lumină interzisă,
Tu mă poartă ușor,
Pe-albe valuri să te ador,
De caolin naiadă,
Lasă-mă în tine pradă lor.
Gingășia ți-o poartă frunze arse de vânt
Și-ți coboară fruntea-nfierbântată-n pământ
Iar pielea ta să plâng mă-ndeamnă și-n gând
Te chem și nopților te cer
Până când nu mai simt,
Nu pot să mă mai mint
Tu dormi, tu suflet efemer.
De ce?.
Mă trezesc ruine
Mi-e frig și mi-e dor de tine
Te văd licurind în noapte
Îngeri de piatră cu ochii de șoapte
Îngeri de piatră cu brațe de jar
Îngeri de piatră cu aripi de noapte
Îngeri de piatră, iluzie plină de-amar
Îngeri de piatră (x4).
Nu, nu, nu, nu..
Mă-nvalui și mă stingi
De ce mă ard, de ce mă dor..
(De ce simt că te pierd?).
Privirile-ți când sufletu-mi atingi?
Să-mi spui tu..
Îngeri de piatră, (x2)
Îngeri de piatră cu ochii de șoapte
Îngeri de piatră cu aripi de noapte
Îngeri de piatră cu brațe de jar
Îngeri de piatră, iluzie plină de-amar
Să-mi spui tu..
Cu tine-adorm pe-un pat de flori
Somn fără vise sau fiori
Și ușor la mine te cobor
Durerea mea-i plăcerea ta
Iar liniștea din noi ar vrea..
Oare-ar putea, iar să mi te ia?
Să mi te ia
Iar să mi te ia,
Să mi te ia
Destin amar, copil ce-ai fost
În tine viața n-are rost, n-are rost
Nu mai are rost
Cu tine-adorm (înger de piatră) (x3)
Cu tine-adorm (Să-mi spui tu) (x3)
Cu tine..
Înger de piatră (x4)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea pierderii unei iubiri idealizate, comparată cu un înger de piatră. Naratorul se confruntă cu un destin amar și cu o existență lipsită de sens fără persoana iubită.