1. Pe colina de pe mal,
Satul meu, ca niciodată,
În cealaltă parte, un deal,
Și de Nistru e scăldată.
2. Casa mea și satul meu
Stau aici de multă vreme,
Iar în minte, dorul greu
Nu încetează să mă cheme.
Refren:
Nimereuca, sat cu flori,
Când te văd, mă trec fiori.
Nimereuca, plai cu stele,
Ești meleagul vieții mele.
Nimereuca, Nistru curge,
Când la tine voi ajunge.
Nimereuca, dorul bate,
Aș vrea să te am aproape.
3. Chiar și în vis, de multe ori,
Ca un cântec de ciocârlie,
Ce se aude dintre nori,
Mă cheamă în copilărie.
4. Să mă întorc la mama mea,
Să mă întorc la tatăl meu, măi,
Ce la poartă așteptau,
Suspinând de dor mereu, măi.
Refren:
Nimereuca, sat cu flori,
Când te văd, mă trec fiori.
Nimereuca, plai cu stele,
Ești meleagul vieții mele.
Nimereuca, Nistru curge,
Când la tine voi ajunge.
Nimereuca, dorul bate,
Aș vrea să te am aproape.
5. Uite, am revenit acasă,
Peste ani și ani de-a rând, măi.
Mama așteaptă la fereastră,
Tata în cârjă sprijinind, măi.
6. Dar și satul meu iubit
S-a schimbat de-a lungul vremii,
Parcă a mai îmbătrânit,
Chiar și Nistrul curge lene.
Refren:
Nimereuca, sat cu flori,
Când te văd, mă trec fiori.
Nimereuca, plai cu stele,
Ești meleagul vieții mele.
Nimereuca, Nistru curge,
Când la tine voi ajunge.
Nimereuca, dorul bate,
Aș vrea să te am aproape.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund pentru satul natal, Nimereuca, și amintirile legate de copilărie și de părinți. Revenirea acasă aduce bucurie, dar și o notă de melancolie, observând schimbările survenite în timp.