Zmeuriu burduf, armonică, hai, cântă și-i dă ghes,
Mândră, ieși, te-așteaptă-n pajiște voinicul tău ales.
Albăstrițe-mi ard în inimă și-o peruzea de foc.
De-albaștrii ochi, armonică, să-mi cânți și de noroc.
Bate-amurgu-n pânza lacului un fir învăpăiat.
Ori năframa ta cu ciucuri pe deal mi-a fluturat?
Zmeuriu burduf, armonică, hai, cântă și-i dă ghes,
Să asculte mândra, cântecul voinicului ales.
Sensul versurilor
Un voinic își cheamă iubita printr-un cântec la armonică, descriind frumusețea naturii și dorul din inima sa. Cântecul este o invitație la dragoste și o declarație a sentimentelor profunde.