Vatră scumpă! Te visez
Cu tot soarele-n dulbine.
Pierde-m-aș printre livezi,
Prin paragini și rovine.
O căpiță din hotar
Prescurea și-a pus drept glugă.
Lungi mătănii mișcă rar
Sălcii aplecate-a rugă.
Mlaștina clădește lin,
Fumu-n slavă și-l trimite.
Pentru nu știu cine țin
Taine-n piept nedeslușite.
Pregătit de toate sunt,
Sufletul nimic nu-ntreabă.
Am venit pe-acest pământ
Ca să-l las cât mai degrabă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de nostalgie și dorință pentru un loc familiar, posibil copilăria sau un trecut idealizat. Vorbitorul se simte pregătit să părăsească această lume, sugerând o acceptare a efemerității vieții și o dorință de a se întoarce la origini.