Fragmente.
(…)
– Nu mă înfricoșează vreo pieire,
lănci de ploi, săgeți de nouri grei,
spune după biblica rostire
proorocul Esenin Serghei.
Timpul mi-a venit peste măsură,
Nu mă tem de nici un cnut tăios.
Nu mai vreau să iau de-acum în gură
Trupul sfânt al Domnului Hristos.
Nu vreau mântuirea ce-mi întinde
Crucea lui și chinul de nespus:
Altă-nvățătură mă cuprinde
Veșnicelor stele mai presus.
Vad un alt Mesia. Moartea șpană
Pe ce-i drept n-o să mai joace-atunci.
Ca pe-o oaie de mudara-i lâna
Tunde-voi azurul peste lunci.
Brațele le-oi înălța spre lună,
Ca pe-o nucă am s-o sparg în dinți.
NU VREAU CERURI FAR-O SCARĂ BUNĂ
Nici zăpezi să scuture arginți.
Nu vreau zorii ca în balta lină
Să-și încrunte fața sub ecou.
Astăzi voi ouă ca o găină
Vorbe noi de aur într-un ou.
Gata sunt cu brațul meu sălbatic
Lumea s-o răstorn spre început.
Fâlfâind cu vifor furtunatic
Opt aripi pe umeri mi-au crescut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o respingere a dogmelor religioase tradiționale și o căutare a unei spiritualități alternative, personale. Vorbitorul își asumă un rol mesianic, gata să schimbe lumea și să creeze o nouă ordine, sfidând normele existente.