Mint, te mint că o să treacă,
Mă mint că o să simt să plec,
Dar timpul mă încearcă,
Mă învârti fără să mă oprești.
Îmi spui că va fi bine,
Ne rezumăm la aici și acum,
Ești suflet, sunt suflet din tine,
Blocat în cercul de fum.
Pe buze se scurge amăgirea,
Privirea ta sânge amar,
Mirosul de flori sălbatice
Da dependență la gram.
Dar mai stai puțin,
Promit că nimeni nu va știi
Cum inimile noastre bat în același ritm,
Ca doi străini,
Promit că nimeni nu va știi
Cum din nimic s-a făcut tot
Și din tot a rămas nimic.
Simt, te simt în orice noapte,
Când visele par mai lungi,
Realitatea e goală,
Ne ascundem de noi în ale iluzii frânturi.
Te respir atât de sincer,
Te țin strâns adânc în piept,
Ești briza ce-mi inundă plămânii,
Îmi ești dor când nu dorm și te aștept.
Pe buze se scurge amăgirea,
Privirea ta sânge amar,
Mirosul de flori sălbatice
Da dependență la gram.
Dar mai stai puțin,
Promit că nimeni nu va știi
Cum inimile noastre bat în același ritm,
Ca doi străini,
Promit că nimeni nu va știi
Cum din nimic s-a făcut tot
Și din tot a rămas nimic.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație intensă, dar toxică, bazată pe iluzii și promisiuni deșarte. Protagonistul oscilează între dorință și disperare, prins într-un ciclu repetitiv de amăgire și dependență emoțională, unde totul se transformă în nimic.