Sentiment – Viața!

E noapte, e târziu
Și toamna e afară,
Dar eu stau ca-n sicriu
Închis odinioară.
Sunt singură în casă
Și-ncerc ca să adorm,
Dar liniștea nu mă lasă
Spunându-mi de amor.
Încerc să uit de toate
Și toate să le uit
Dar parcă-mi este teamă
Și-n cap e numai huit.
Mă aflu într-un labirint
Unde e o ieșire
Ce-aș face dacă-aș ieși,
Dar unde e ieșirea?.
Aș vrea să schimb ceva acum,
Dar ce să schimb eu oare
Să merg eu iarăși pe alt drum,
Dar oare rost mai are?.
S-o iau iar de la capăt
Sau de la început?
Cum e mai bine oare?
Pe cine-am să ajut?.
Am să găsesc vreodată
Ceea ce îmi doresc
Sau sunt niște aluzii
Ce-n minte îmi plutesc?.
Dar ce-mi doresc eu oare
Să caut, să găsesc?
Iubirea vieții mele,
Sau sensul că trăiesc?.
Ce vreau eu de la viață?
Nu știu ce să răspund,
Dar.. în fiecare dimineață
O iau de la-nceput.
Mă aflu într-o casă
Pustie zi de zi
Unde nicicând în viață
Iubire nu va fi.
Și sufletul meu crapă
Și eu nu mai rezist-
Să lupt iar de la capăt
Sau poate să nu risc?.
Ce-ai face, tu, viață
Dacă-ai fi-n locul meu,
Ce cale ai alege
Pe ceea care și eu?.
Încerc ca să răspund
La orice întrebare,
Dar parcă mă scufund
Și nu-mi găsesc iertare.
Și viața pare tot mai grea,
Și tot mai scurtă pare.
Cum oare aș putea
Să schimb a ei mișcare?.
Ce reprezintă viața,
De ce trăim așa,
De ce viața e una,
Și tu ești pentru ea?.
Cine poate răspunde
La ceea ce eu spun,
De ce eu sunt doar una
În lume și acum?.
De ce numai tăcere
Persistă-n jurul meu,
De ce numai durere
De ce sunt numai eu?.
Stau singură în casă
Și la geam privesc
Stau singură la masă
Și-n versuri rătăcesc.
Și timpul tot se scurge,
Și este târziu,
Și noaptea tot se duce,
Și versuri nu mai scriu.
Și tot mai lin se lasă
Somnu-n patul meu,
Și încă îmi mai pasă
De ceea ce scriu eu.