Care cuc mi-a cântat mie, mi-a cântat mie, măi dorule
Di’ la munte să nu vie, da’ să nu vie,
Vie-i numa’ penile, măi dorule
Că mi-a cântat rălile, măi dorule.
Mi-a cântat din deal în vale, din deal în vale, măi dorule
Mie dor, bădiții cale, bădiții cale
Mi-a cântat din deal în șes, măi dorule
Mie dor, bădiții mers, măi dorule.
Cucule te-oi blestema, te-oi blestema, măi dorule
Să nu-ți vezi codrul vara, codrul vara
C-ai mâncat frunza din fag, măi dorule
Norocu’ la omu’ drag, măi dorule.
Să o fi lăsat să crească, lăsat să crească, măi dorule
Cât îs dragi să se iubească, să se iubească
Să o fi lăsat să steie, măi dorule
Cât îs dragi ca să se ieie, măi dorule
Să o fi lăsat să steie, măi dorule
Cât îs dragi ca să se ieie, măi dorule.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și o oarecare frustrare față de cuc, personificat, care prin cântecul său aduce aminte de locuri și persoane dragi. Finalul include un blestem simbolic și o reflecție asupra iubirii și a importanței de a lăsa lucrurile să se întâmple firesc.
