Măicuță, când m-ai născut
Mai bine m-ai fi făcut
Două fântânele reci
Între două dealuri seci,
Și din picioarele mele
Să fi făcut scaunele,
Și din mâna mea dreaptă
Ulceauă de băut apă,
Câți pe-acolo-ar fi trecut
Apă rece-ar fi băut,
Ție ți-ar fi mulțumit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul profund al unei persoane față de propria existență, dorind să fi fost transformată în obiecte utile pentru a aduce alinare altora și a-și onora astfel mama. Este o meditație melancolică asupra sensului vieții și a sacrificiului.