Frunză verde de sasău,
Doru-mi-i de satul meu,
Cât mă uit cu-ai mei ochiuți
Nu văd oameni cunoscuți.
Numai frunza și iarba
Ce crește-n toată lumea,
Numai frunza de trifoi
Ce crește și-n sat la noi.
Cântă, cucule, pe plai
Că dor și jele tu n-ai,
Dar eu am și dor și jele
Și nu pot scăpa de ele.
Batǎ-te amarul, drag,
Pentru tine necaz drag,
Batǎ-te amarul, dor,
Pentru tine stau să mor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de satul natal și sentimentul de alienare. Natura este prezentă, dar nu aduce alinare, accentuând tristețea și dorința de a se întoarce acasă.