Așteaptă-mă, dor, că viu
De-aș veni și mai târziu,
Dar să nu mă ții prea mult
Să plătesc tot ce-am făcut,
Dor că iară mor!.
Ține-mă zile puține
Să iubesc, să-mi fie bine,
Cât oi trăi pe pământ
Să iubesc și să mai cânt,
Dor că iară mor!.
De-aseară și pân-amu
Subțiatu-m-o doru’,
Și de-amu și pân-astară
Subția-mă dorul iară,
Dor că iară mor!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un dor profund și o acceptare a efemerității vieții. Vorbitorul cere dorului să-l aștepte, dar să nu-l rețină prea mult, dorind să trăiască și să iubească cât mai poate.