Aprinde, mamă, lumânarea
Departe-acolo-n satul meu,
Acum când cade înserarea
La geamul casei stai mereu.
În seara asta-ntunecată
Eu stau întins într-un spital
Și-un glonț în piept greu mă apasă
În Clujul meu drag din Ardeal.
Adio, vise călătoare,
Zborul vostru-i în zadar,
Căci viața mea-i apus de soare
Și-mi bate inima mai rar.
Aprinde, mamă, lumânarea
Departe-acolo-n satul meu,
Să tragă clopotele-ntruna
Și roagă-te lui Dumnezeu,
Să tragă clopotele-ntruna
Căci a murit feciorul tău.
Sensul versurilor
Un soldat rănit pe front își amintește de casă și de mama sa, cerându-i să aprindă o lumânare și să se roage. El își acceptă soarta, știind că moartea este aproape și își ia adio de la viață.