Sașa Pana – Vegheați

În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta şcolii ţâşnesc în iureş
Zburdalnici iezi
Copii cu şorţuleţe şi funde,
În priviri rouă
Şi pe fiecare deget
Degetar de cerneală (monorimă albastră).
Vârstă de aur,
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuş plin de nădejdi
Şi tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboţele
De şapte poşti? Să-l vadă mama mai repede mare..).
Ca dintr-o ţară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:
Pline-s de flori şi de ghimpi,
Medalii din culori şi pete
De melodii şi urlete.
La naiba, cumplită ciupercă a morţii!
Vreau zborul săgeată al ciocârliei.
Azi ca şi ieri
Femeia iubită are gura pe măsura sărutului,
Zâmbet al vieţii din care sorbi,
Dar mereu însetat rămâi.
Bucle de lumină
Ieri bucle de culoarea şi aroma stafidelor
Din valurile anilor imaculată spumă.
Într-un septembrie era:
O labă uriaşă, motorizată
Porni să gâtuie Lumea;
Înnegrea vioreaua văzduhului
Seca răcoarea din păduri
Ucidea, batjocorea, ucidea
Vântul purta miros greţos de carne arsă.
În acest început de septembrie,
Cu recoltă proaspătă şi neastâmpărată
Ţâşnind pe poarta şcolii
Cum aş uita alt septembrie,
Al ultimelei tale dimineţi
Iulius Fucik
Şi mărturisirea călătorind dincolo de
orizontul ştreangului:.
„Oameni, eu v-am iubit!”
Şi porunca ultimei tale clipe:
„Vegheaţi!”