Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ți va aparține niciodată-n întregime;
Împacă-te cu asta în sufletul tău,
Fata mea dragă, și nu mai fi furioasă.
Acest adevăr, acest dur și greu rubin,
Păstrează-l pe obrajii tăi aprinși,
Îți va ascunde lacrimile când vei pretinde că nu-ți pasă.
Păstrează-l când ești singură
Ca pe un prețios cristal divin.
Scrutează-i depărtările de gheață-n anii care vin;
Vei fi fericită privind îndelung senina-i adâncime:
Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ți va aparține niciodată-n întregime.
Sensul versurilor
Piesa oferă un sfat amar unei fete despre natura complexă a iubirii. Sugerează că adevărata valoare a unei relații constă în acceptarea faptului că nu poți deține pe deplin pe cineva, și că trebuie să te împaci cu această idee pentru a evita suferința.