Cred că luna-i foarte amabilă
Să-mi poarte-atâta grijă mie,
M-a-nsoțit de-acasă până-aici
Să-mi țină companie.
A mers până unde-am putut s-alerg;
Cum a putut să traverseze bolta oare?
Ea nu are picioare cum am eu,
Nici aripi ca să zboare.
Și, totuși, iat-o sus deasupra casei lui;
Poate crede că nu-i bine-atâta cale
Să umblu singură-n puterea nopții,
Deși mama mea spunea că-ș fi în stare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de singurătate al unei persoane care se simte protejată de prezența lunii pe parcursul nopții. Luna devine un simbol al grijii și al companiei într-un moment de vulnerabilitate.