Pe căi de dimineață,
cu stihia pe față
am sânecat,
am mânecat,
însingurat
peste pământul întunecat.
Și când apa cea mare
din soare-răsare,
în apa cea mică
din izvoare,
despică
noaptea de lumină,
trupeasca-mi tulpină,
din a somnului tină
o am despărțit
lămurit,
o am curățit
smerit,
cu pumni de răcoare
ce doare,
înghețare
plăcută
din cută
de apă neîncepută.
Și cu zor
tropăitor,
pe urme înturnat,
tălpile mi-au cântat
peste tăceri de revărsat.
În cămară m-am oprit,
lacăt am zăvorit,
făclii am aprins,
Și cuget desprins,
Și cuget supus,
am prins de spus,
fără glas
la iconostas,
pe ață de gând
după orând,
vorbele salbe,
vorbele bune
de rugăciune,
Lui
iubitului,
Blagoslovitului,
Marelui
Stelarului
Dumnezeu,
Lisandru, eu
gură
de făptură
plină
de vină,
inimă haină,
oase
păcătoase.
Dar cum chinuiesc,
cum spovedesc
icoanelor mele
vorbele acele,
cu fața-n răsărit
stâlpnic neclintit,
de undeva pică
sunet de sticlă
nesprijenit,
deauna pornit,
inel
supțirel,
ocol lămâior,
inel sunător
ce poartă
în toartă
înfiripată,
aevea-ntrupată,
piatra Aminului,
de culoarea vinului,
biserică mică
ce nu se strică,
lumină rotundă,
aurită undă,
prund vioriu
cu foc străveziu,
inel de evlavii,
coronița Slavii.
Ca în liturghie,
în apa lui vie
de nestimată
fără de pată,
vezi Lumea toată
străluminată,
nuntind curată
ca-n prima zi
ce o zămisli.
Și ca să crezi,
ca-n el să vezi
adânci namiezi,
privind în părți
ca-n albe cărți,
să te cufunzi,
să te pătrunzi,
să nu ascunzi
mărturisind:
În joc de argint
Pasărea Duhului,
vâslaşe văzduhului,
cu lunecări
pe creste de zări,
în horele clipii,
din umbra aripii
pune subțire
de peste fire,
fir de lucire,
fir de ninsoare,
fir de-nscrisoare
măsurătoare.
Sub blândul lui nart
cu limpede șarț
stană,
bulboană,
bob, lighioană,
pomul,
ca și omul,
fiece formă
harnică normă,
stă cununată
în limpezime
neînserată.
Și poți să crezi,
și poți să vezi,
să te pătrunzi,
să nu ascunzi
că Lumea toată
a stat odată
ca niciodată
îmbrățișată,
ca în piatra mea,
fără de spin,
fără de chin,
în lin Amin?
de chin,
în lin Amin.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea spirituală și conexiunea cu divinitatea prin intermediul unui inel sacru. Inelul devine un simbol al purității, al luminii și al unității cu lumea, oferind o viziune asupra unei realități imaculate și pline de har.