Sandu Tudor – Cântec la Inelul Aminului

Pe căi de dimineață,cu stihia pe fațăam sânecat,am mânecat,însinguratpeste pământul întunecat.Și când apa cea maredin soare-răsare,în apa cea micădin izvoare,despicănoaptea de lumină,trupeasca-mi tulpină,din a somnului tinăo am despărțitlămurit,o am curățitsmerit,cu pumni de răcoarece doare,înghețareplăcutădin cutăde apă neîncepută.Și cu zortropăitor,pe urme înturnat,tălpile mi-au cântatpeste tăceri de revărsat.În cămară m-am oprit,lacăt am zăvorit,făclii am aprins,Și cuget desprins,Și … Citește mai mult