Sandor Petofi – Domnu’ Pato Pal

Ca prințul cel morocănos,
După giganticul lac,
Trăiește-n sat, singurel,
Un domn Pató Pál, posac.
Ce altă viață ar fi.
Cu o nevastă zână…
Dar, Pató Pál intervine:
„Ei, avem timp încă!”.
Casa e în prăbușire,
Tencuiala cade,
Vântul cu acoperișul
Cin’ știe unde zace;
Să-l reparăm, că mâine
Cerul prin pod ne cântă…
Dar, Pató Pál intervine:
„Ei, avem timp încă!”.
Grădina pustie, în schimb
Dă fruct frumos ogorul,
Cresc toate genurile,
Din plin, de macul roșu.
De ce stau rândașii?
Și pluguri la pândă?
Dar, Pató Pál intervine:
„Ei, avem timp încă!”.
Dar cojocul, pantalonul,
E așa rărit, vechi,
Nici plasă de țânțari
Din ei n-ar ieși;
Doar croitor e lipsă,
Stofa timpul mănâncă…
Dar, Pató Pál intervine:
„Ei, avem timp încă!”.
Așa trece prin viață;
Deși, i-au lăsat
Foarte mult străbunii,
Nimic nu i-a păsat.
Dar nu-i a lui vină;
În țară e adâncă,
La unguri, vorba veche:
„Ei, avem timp încă!”.