Sandor Petofi – Husarul
Sunt băiat sărac,N-am deloc avere;N-am nici inimă,Demult e la mândre.Viața însă, tu,Țară, sfântă țară,Pentru tine voiJertfi, ca ofrandă.Ce a mai rămas:Stima mea pură,Mergi cu mine-nMormânt, împreună.
Versuri corectate și adnotate
Sunt băiat sărac,N-am deloc avere;N-am nici inimă,Demult e la mândre.Viața însă, tu,Țară, sfântă țară,Pentru tine voiJertfi, ca ofrandă.Ce a mai rămas:Stima mea pură,Mergi cu mine-nMormânt, împreună.
Duhul e nemuritor, cred,Dar nu trece-n altă lume,Doar aici pe pământ rămâne,Aici va trăi pribegind.Printre altele, îmi amintesc,La Roma Cassius am fost,În Elveția Vilhelm Tell,Camille Desmoulins la Paris…Poate voi fi ceva și-aci.
Tristețea? Un mare ocean.Și bucuria?O perlă mică din noian. Taman,Aducând-o sus, o și voi strica.
Râu, sânul de câte ori e spartDe furtună turbată sau de vas!Rana e lungă și adâncită!Ce nu lasă patima-n inimă.Totuși, dacă trece vas, furtună:Rana se vindecă, e bine după.Dar, inima de om, dacă crapă:Nu e balsam, ce rana s-o refacă.
Ca prințul cel morocănos,După giganticul lac,Trăiește-n sat, singurel,Un domn Pató Pál, posac.Ce altă viață ar fi.Cu o nevastă zână…Dar, Pató Pál intervine:„Ei, avem timp încă!”.Casa e în prăbușire,Tencuiala cade,Vântul cu acoperișulCin’ știe unde zace;Să-l reparăm, că mâineCerul prin pod ne cântă…Dar, Pató Pál intervine:„Ei, avem timp încă!”.Grădina pustie, în schimbDă fruct frumos ogorul,Cresc toate genurile,Din … Citește mai mult
Ne-am cinstit cu tata;A băut bătrânul,De plăcerea mea –Slăvit a fost Domnul!.Demult n-am fost acasă,Nu m-a văzut demult,Ce mult a îmbătrânit –Ah, timpul a trecut.Am vorbit una, alta,Cum veni în minte;De actorie chiar,Printre câte altele.Pentru el actoriaÎncă e țeapă;Prejudecata luiA rămas tot aspră.„Ce mizerabilă eViața de comic! ”Astfel de elogiuMi-a mai promis.„Te-ai flămânzit mult,Se vede … Citește mai mult
Ce-mi mie Carpații sumbriCu ținut romantic de brădeți!Doar, te admir, dar nu te ador,Pe acolo nu voi pribegi.Jos, plaiul lat al câmpiei,Unde-s acasă, lumea mea;Sufletul vultur scapă din arest,Dacă privesc nemărginirea.Mă voi înălța acum în gândSus de la pământ, atingând cerul,Și se uită zâmbind la mine,De la Dunăre la Tisa, șesul.Sub cerul plin de vrajă, … Citește mai mult
În tot drumul – spre acasă –Ce mă preocupă:Cum voi spune mameiDemult nevăzută?Ce îi spun la început,Drag ei și frumos?Cât mă legăna în pătuț,M-atingând savuros.Îmi veneau în gândMulte, frumoase,Cât părea timpul oprit,Carul alergase.Și-am picat în cameră…Țâșt spre mine mama…Și atârnam pe ea… mut…Ca fructul pe craca.
Vorbește cu pomii vântul trist de toamnă,În tihnă spune, nu se aude;Oare ce le spune? De vorbePomii își scutură capul.Între prânz și seară, stând întinsPe o sofa, în mare liniște…Pe pieptul meu aplecată, doarmeAdânc și-n tihnă, suava soție.Într-o mână am sânul dulceiAdormite, unduind moale,În cealaltă, cartea mea:Cronica luptelor de libertate!Orice cuvânt, ca o cometăÎn picaj, … Citește mai mult
E toamnă, e din nou,Veșnic e frumoasă.Dumnezeu știe, doar,De ce? dar mi-e dragă.Din vârful dealului,D-unde privesc în zare,Ascult freamătul domolAl frunzelor uscate.Zâmbind se uită în josRaze generoase,Cum mama drăgăstoasăLa pruncul cum doarme.De fapt pământul toamnaDoarme, nu moare;Se vede din ochi, că eSomn, nu e mutilare.Și-a dat jos frumosul port,Ușurel se dezbracă;Se va îmbrăca până înzori, … Citește mai mult